Preluare de pe pagina filialei SCMD Brasov
„REACŢIA DE CATIFEA”
Dragi camarazi,
„Revoluţia de catifea” provine de la mişcarea pacifistă din Cehoslovacia anului 1989, când Partidul Comunist a pierdut monopolul asupra puterii iar în ţară s-a instaurat democraţia. Atât Forumul Civic (ceh) cât şi „Publicul Împotriva Violenţei (slovac) au ieşit drept partide învingătoare în alegerile din 1990. Trei ani mai târziu a urmat ”divorţul de catifea” în urma căruia au apărut două state noi, Cehia şi Slovacia. Aceste manifestări geopolitice pacifiste au scutit Europa de presiunile unor unde de şoc postrevoluţionare şi au creat celor două popoare, aflate sub influenţă occidentală, condiţiile necesare abandonării societăţii comuniste. In România, evenimentele revoluţionare şi postrevoluţionare violente şi barbare, produse la comandă politică şi monitorizate de servicii, au fost generate de lupta pentru câştigarea şi menţinerea puterii politice. Acestea s-au extins în timp şi au capatat aspecte cronice pe timpul mineriadei din 1999. Aflată la intersecţia unor interese geopolitice apartinand marilor puteri, România a depăşit această etapă prin Decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, de a începe negocierile de aderare (au început la 15 februarie 2000). Lupta pentru putere a continuat şi continuă în zilele noastre trecând în planul secund preocupările politicii pentru asigurarea condiţiilor necesare asigurării componentelor de bază ale vieţii românilor. „Trocul electoral” se repetă din 4 în 4 ani, favorizat de condiţiile unei „reacţii publice de catifea”. În acest context, se înscrie si modul de abordare a strategiei noastre sindicale menită să readucă pensiile, diminuate prin abuz politic, la cuantumul stabilit prin legea de pensionare.
SITUAŢIA GENERALA LA 05.04.2013:
În întrega lume, politica prezintă soluţii inacceptabile pentru cei conduşi iar prin sistemul de manipulare, le fac să pară inevitabile. În această lume structurată în supersate si state obediente, condusă de o elită ce transcede frontierele naţionale, unii au totul iar alţii nimic. În România, un grup de oameni autointitulat,”elita politică” este rulat, pe cicluri electorale, la conducerea instituţiilor fundamentale ale statului şi reformează, din patru în patru ani, sistemele menite să ne gestioneze, munca , sănătatea, energia, educaţia, mediul natural, în final, vieţile şi destinele noastre individuale şi cele colective. Deţinând monopolul asupra unui sistem de control riguros şi a unui mecanism finaciar ordonat şi dirijat, de sus în jos, „elita politică” are acces la bani ieftini iar cetăţenii de rând , la banii scumpi. Drumul banilor în România trece pe lângă slujbele, contactele, vilele, beizadelele, finii, naşii, nepoţii, acoliţii „elitei politice” şi ocoleşte pensionarii, profesorii, medicii, militarii, oamenii de ştiinţă adică, poporul în ansamblul său. De la un ciclu electoral la altul, aceiaşi oameni reuşesc să deţină mai mulţi bani şi mai mult control asupra noastră, profitând din plin de facilităţile plămădite în laboratoarele legislativului şi executivului. După 22 de ani, noi, oamenii de rând, nu reuşim să avem o viziune comună asupra viitorului şi nici să sancţionăm, prin mijloace constituţionale, abuzurile puterii. Ne îndepărtăm unii de alţii prin frică şi naivitate şi acceptăm logica inversată a democraţiei „ca cei mulţi să asculte de cei puţini”. Ne sunt fixate absolut toate normele morale în care să ne trăim penibila existenţă şi să acceptăm răul, imoralitatea şi nedreptatea. Am ieşit cu toţii din centrul preocupărilor „elitei politice” şi suntem aruncaţi de mişcarea de rotaţie electorală spre periferia sănătăţii, educaţiei, siguranţei, alimentaţiei, credinţei, într-o zonă împrejmuită de restricţii, obligaţii şi supravegeată continuu printr-o permanentă monitorizare. Avem din ce în ce mai multe rateuri într-o economie priponită în canoanele FMI, Băncii Mondiale şi Băncii Europene. Resursele naţionale sunt stoarse precum un burete de celelalte instituţii financiar bancare, printr-un periculos sistem de creditare bazat pe jocul strategic al dobânzilor, arbitrat de jucătorul bancar naţional. Imediat după decembrie 1989, în goana după putere, cei puţini şi bogaţi s-au enclavizat politic după criteriul unui avantaj material iminent în social–democraţi, liberali, conservatori, democraţi liberali etc iar cei mulţi în material brut electoral, manipulat, învrăjbit, minţit şi exploatat. Guvernările şi-au acoperit reciproc fărădelegile comise prin fraudă şi abuz şi, în mod tacit, şi-au asigurat protecţie juridică. Cea mai păcătoasă guvernare sub sigla portocalie, importată la comandă strategică globală, a produs României un adevărat dezastru naţional ale cărui efecte a produs schimbarea de putere dar nu şi de regim. Această catastrofă umanitară a fost posibilă ca urmare a luării unor decizii politice prin care, averile celor puţini şi lacomi au fost salvate prin curbe de sacrificiu, succesive şi primitive, aplicate mulţimilor. Sfârşitul primului deceniu al mileniului trei, anul 2010, a marcat începutul calvarului, suportat pe nedrept, de pensionarii militari. Deşi la începutul procesului de sancţionare financiară am fost introduşi în concasorul nemilos al iresponsabilităţii portocalii toţi cei 170.000 de pensionari militari, după câteva luni, am rămas numai 30.000. Iminenţa şi pericolul acestui proces ne-a obligat să alcătuim un dispozitiv democratic şi constituţional de apărare denumit SCMD.
SITUAŢIA SPECIALĂ LA 05.04.2013
Ne-am angajat laolaltă să apărăm interesele şi drepturile legal dobândite după o viaţă militară demnă şi onorabilă dar presărată cu pericole, sacrificii, muncă nenormată şi foarte multe renunţări. Toate le-am trecut în contul poporului român faţă de care, prin jurământ, ni le-am asumat şi îndeplinit. Şefii de stat şi Guvernele care s-au perindat prin palatele puterii ne-au asigurat de loialitatea şi respectul poporului, încorporate în atitudinea lor faţă de noi. Din 2011 aceste instituţii administrative ne-au departajat în „pensionari militari proveniţi din agricultură” şi „pensionari militari proveniţi din teatrele de operaţii”, în pensionari care au contribuit mai mult şi pensionari care au „tras chiului”, în pensionari care sunt felicitaţi de ministrul apărării şi pensionari „băgaţi în corzile sărăciei”. SCMD, prim miile de membri, a luat atitudine fermă şi prin manifestaţiile de mare anvergură, a demascat atitudinea iresponsabilă şi ticăloasă a guvernării portocalii, contribuind substanţial la ascensiunea spre putere a USL. În repetate rânduri, liderii acestei alianţe au recunoscut nedreptatea, abuzul şi greşelile săvârşite de nişte iresponsabili împotriva noastră. Au promis că vor repara nedreptatea în prima lună a guvernării. Am aşteptat pe 25 octombrie 2012, pe 1 decembrie 2012, 25 decembrie 2012, 24 ianuarie 2013, 01 martie 2013, 01 aprilie 2013, după ce, prin dialog permanent, „am păsuit” anterior, noul guvern, 6 luni. Toate aceste termene au fost neonorate pentru că promisiunile au fost mincinoase iar credinţa noastră în politică, iluzorie. Incă din 26 octombrie, în plenul CNR am atras atenţia supra reevaluării forţei sindicale combative şi, simultan cu dialogul, să utilizăm celelalte forme democratice de manifestare. Ba au fost şi camarazi ce ne-au sfătuit, cu oarecare obraznicie, „că a venit vremea să lăsăm mitingul şi să ascuţim creioanele”. Prin urmare, au avut loc partide suscesive de dialog cu puterea iar azi 05.04. 2013, suntem unde ne-a lăsat boc. Suntem la fel de săraci dar nu la fel de hotărâţi şi combativi.Din aceste considerente, deşi nu este totul pierdut, exprimarea SCMD a devenit palidă, lipsită de conţinut şi de sens. Ultima sedinţă a Comitetului Director nu a lămurit absolut nimic din căile de ieşire din situaţia specială în care ne aflăm cei 30.000 de pensionari militari în prezent” „Pensiile diminuate abuziv şi primitiv între 100 şi 2500 lei (adică cu 5 – 40%)”. Probabil, noi cei aflaţi în situaţia respectivă am sugerat, prin lipsa de angajare la ripostă, o asemenea „reacţie de catifea” ,membrilor CD. Nu poţi să susţii apărarea drepturilor celor 30.000 de camarazi numai cu câţiva pensionari inimoşi iar ceilalţi să fie permanent într-o situaţie confortabilă de aşteptare. Din această perspectivă înţeleg perfect soluţia CD, dar nu o accept.
EPILOG, ÎN LOC DE PROIECT DE STRATEGIE
„ Reacţia de catifea” prin organizarea unei „conferinţe de presă – manifestaţie” în Piaţa Universităţii este o noutate pentru subsemnatul şi imi va fi imposibilă acceptarea ei. Această reacţie de bun simţ este aplicată guvernărilor eficiente alcătuite din reprezentanţi ai poporului. Actuala guvernare însă, este alcătuită prin „contribuţia patriotică a baronilor locali”. Pichetarea este o formă democratică preliminară mitingului şi se desfăşoară cu scop de atenţionare asupra săvârşirii unor abuzuri. Noi am depăşit această etapă din martie 2011.Actuala putere cunoaşte, a recunoscut în repetate rânduri şi recunoaşte public, abuzul săvârşit împotriva noastră. În acelaşi timp, prin antenele vorbitoare şi destabilizatoare din interiorul SCMD, cunoaşte şi punctele noastre vulnerabile. Cel mai sensibil fiind unitatea noastră şi atitudinea concretă faţă de abuz. Guvernanţii mai ştiu că nu suntem capabili de un marş prin capitală cu peste 10.000 de pensionari militari. Mai cunosc faptul că fiind puţini cotizanţi nu avem fondurile necesare susţinerii unui miting de amploare şi că voinţa noastră de a susţine din banii personali o deplasare la Bucureşti, lasă mult de dorit. În acest context, efortul principal ar trebui să-l depună camarazii din capitală şi judeţul Ilfov. Se pare însă, că în această zonă se practică, în exclusivitate , dialogul. Recunosc faptul că, alături de membri CD, am fost unul care v-am înşelat speranţele într-o rezolvare oportună şi legitimă a litigiului generat de putere. Am eşuat datorită lăcomiei politicii, minciunii oficializate, pasivităţii şi indiferenţei noastre, diversiunii organizate, egoismului personal şi aglomeraţiei de idei fără conţinut. Am eşuat datorită faptului că proritar pentru mincinoşii din campania electorală nu este onorarea promisiunilor ci bătălia pentru controlul justiţiei, dusă pe faţă, fără nicio jenă, în conformitate cu principiile unei „realpolitik”. Trezirea mincinoşilor se putea face prin singura soluţie de care le este teamă: ” miting lunar, suportat din banii proprii până la aprobarea actului normativ”. Costă numai 50 de lei lunar. Boc şi urmaşii săi ne iau, de 15 luni, câte 100 – 2500 lei lunar. Dacă nu poate fi organizat şi desfăşurat succesiv, câteva luni, prin efortul tuturor filialelor, atunci vă propun să devenim „filiale onorifice”. Astfel, le va fi mai uşor atât guvernaţilor, cât şi nouă, pensionarilor militari „proveniţi din agricultură”. Adresez rugamintea colegială tuturor filialelor să posteze pe blogul filialei, până la 15.04.2013, dacă participă şi cu câţi membri. Trebuie să vorbim unii cu alţii nu unii despre alţii. Vă asigur, din acest moment, că filiala Braşov va participa cu 50 de pensionari militari în condiţiile în care, jumătate plus unu din filiale, incluzând toate filialele din capitală, vor confirma participarea până la data respectivă.
Prof.univ.dr. Petrişor Mandu
